- Social - nr. 148 / 1 August, 2012 In toamna anului 1950, cand am fost incorporat, am gasit, in curtea Cercului Militar din Targu-Mures, un grup de ofiteri: locotenenti si locotenenti majori, care purtau echipament nou, dar care discutau in grupul lor si nu se ocupau de "racani”. Am aflat de la ofiterii care ne-au luat in primire, ca acestia fusesera recrutati de prin intreprinderi si urmasera cateva luni de pregatire politica, iar acum asteptau foile de drum, pentru a se prezenta la unitatile la care fusesera repartizati ca loctiitori politici. De fapt, acestei categorii de ofiteri li se cerea cunoasterea documentelor de partid, a presei, cat si popularizarea lor in randul ostasilor. Se ocupau de organizarea muncii de partid, inclusiv in randurile organizatiei de tineret. In ce priveste pregatirea militara, aceasta cadea in seama combatantilor. Iata ca acum aceasta experienta a fost fructificata. Recent, au avut loc acordarea de grade de ofiteri superiori unor persoane din afara ostirii. Oricum, unor asemenea oameni nu li se pot incredinta posturi de comanda, deoarece acestia raspund nu numai pentru reusita operatiunilor, ci si pentru viata celor trimisi sa le infaptuiasca. Copil fiind, am aflat, din spusele unor fosti militari, ca Antonescu lua masuri severe impotriva ofiterilor care trimiteau militarii in misiuni, pe front, fara ca actiunile sa fie bine pregatite si strict necesare. Or, ofiterilor superiori nu li se incredinteaza comanda unor grupe de ostasi, ci a unor unitati si mari unitati militare, deci, viata a sute si mii de oameni. Prin urmare, buna lor pregatire nu poate fi pusa la indoiala! Astazi, modul meu de gandire si al multor altora, poate fi socotit de domeniul trecutului, depasit, dar nu pot renunta la el, dupa cum, calul batran al pompierilor, ajuns in proprietatea unui laptar, a luat-o la fuga auzind goarnele pompierilor ce se deplasau la inte