Academia Suedeza a pus capat, joi, suspansului si speculatiilor legate de Premiul Nobel pentru literatura pe 2006, anuntind numele laureatului prestigioasei distinctii: scriitorul turc Orhan Pamuk. in mediile literare suedeze, nume precum Philip Roth sau Joyce Carol Oates erau citate printre favorite si se adaugau altora prezentate de citiva ani drept „nobelizabile“: Amos Oz, Adonis, Mario Vargas Llosa sau Milan Kundera. Asadar, comitetul Nobel a ales sa-l recompenseze pe Orhan Pamuk, scriitorul „care, pe cind cauta sufletul melancolic al orasului sau natal, a gasit imagini spirituale pentru lupta si intrepatrunderea dintre culturi“. Asa si-a explicat alegerea Academia Suedeza intr-un comunicat. Reactiile nu au intirziat sa apara, nota generala fiind aceea ca, atribuind Nobelul lui Pamuk, primul scriitor turc laureat al prestigioasei distinctii, comitetul Nobel urmeaza politica de deschidere spre literaturile „indepartate“ initiata in anii ’80, dupa decenii de dominatie a literaturii vest-europene.
Foarte adevarat, avind in vedere ca, de la crearea sa, in 1901, pina in 1985, doar opt laureati nu au fost originari din tari din Europa sau din Statele Unite. in afara de Pamuk, 75 dintre laureati sint europeni (dintre care 15 sint din Europa de Nord) si 27 sint non-europeni (dintre care 10 sint americani). Lasind statisticile la o parte, chiar unul dintre membrii juriului Nobel a admis recent, referindu-se la prima jumatate a secolului XX, ca „Academia a fost criticata pe drept cuvint pentru ca a transformat premiul intr-o chestiune europeana“. Pe de alta parte, alegerile Academiei nu au fost straine nici de contextele politice. in perioada Razboiului Rece, de pilda, nume precum rusul Aleksandr Soljenitin (1970), polonezul Czeslaw Milosz (1980), cehul Jaroslav Seifert (1984) sau rusul exilat in Statele Unite Joseph Brodsky (1987) nu puteau fi percepute excl
