Scurta preumblare istorica de la I.L. Caragiale la Victor Ponta. Pina in a doua jumatate a secolului XIX, educatia fiilor de boieri se facea in casa, in special cu guvernante straine. Scopul era in primul rind ca odraslele sa invete o limba straina. Unele dintre guvernante cunosteau vag limba romana sau deloc. Minulescu spune in Corigent la limba romana, un roman pe care adolescentii interbelici il citeau pe sub banci, ca guvernanta prefectului, englezoaica miss Edith, nu stia boaba romaneste. Guvernanta din Concert din muzica de Bach de H.P. Bengescu, tot englezoaica, la fel. Topirceanu ia peste picior nestiinta lor intr-o poezie, parodiindu-l pe Demostene Botez: Tristeti adinci de guvernante/ Ce nu stiu bine romaneste/ Si de flasnete ambulante/ Cu papagali care ghiceste. Fraulein din Gaitele de Al. Kiritescu vorbeste stilcit romaneste, prilej de umor. Anunta ca va face "zup de cain" (supa de gaina), iar Aneta Duduleanu intelege "supa de ciine". Cele mai multe guvernante erau nemtoaice (elvetiene, austriece) sau frantuzoaice. Dupa primul razboi mondial, in Germania a fost mare criza si multe fete veneau sa-si gaseasca norocul in Romania. Mircea Gociman, un fiu de industriasi, isi aminteste ca erau cautate cele urite, fiindca tatii si mamele "aveau destule probleme cu curvistinele frumoase, care misunau in jurul baietilor lor si mai ales a (sic!) banilor de la firma". In unele familii, insa, guvernantele sau servitoarele deveneau initiatoare in viata sexuala a... domnului Goe. Asta, bineinteles, cu stirea stapinilor, care nu voiau ca micutul sa invete cine stie ce prostii pe la bordel sau, Doamne fereste, sa ia vreun sifilis. Unde mai pui ca o guvernanta "curatica" ii asigura baietelului si un dram de suflet in aceasta trebusoara. Intr-un roman de Grigore Zanc, doamna ii spune guvernantei, care urmeaza sa calmeze hormonii excedentari ai baiatului: "Ai grija, draga, s