CULTURA SI PIPER Daca exista un regizor care a marcat istoria teatrala a Europei in secolul trecut, acela este cu siguranta Giorgio Strehler, fondatorul Uniunii Teatrelor din Europa, pe care a condus-o pana la moartea sa, in 1997, si, de asemenea, fondator al Piccolo Teatro din Milano. Daca exista un regizor care a marcat istoria teatrala a Europei in secolul trecut, acela este cu siguranta Giorgio Strehler, fondatorul Uniunii Teatrelor din Europa, pe care a condus-o pana la moartea sa, in 1997, si, de asemenea, fondator al Piccolo Teatro din Milano, care a fost gazduit in primavara aceasta de Teatrul Bulandra din Bucuresti. Spectacolul, care de aproape o jumatate de secol a fost vazut de spectatori din lumea intreaga, "Arlecchino, sluga la doi stapani", dupa Carlo Goldoni, a ajuns si in Romania.
STUDIU. "Arlechinul meu i-l datorez lui Strehler, el mi-a dat totul", povesteste Ferruccio Soleri, actorul care-l interpreteaza pe Arlecchino de 40 de ani. "Am inceput sa studiez personajul in fata oglinzii si am inteles ca masca te indemna sa interiorizezi ceea ce ar fi trebuit sa simti cu corpul. Eram terorizat de acest lucru, apoi am inteles ca aveam un mare avantaj: puteam sa privesc lumea pe gaura cheii, in timp ce ceilalti nu puteau sa-mi vada emotiile." Introducand o noua maniera de interpretare a commediei dellâarte, Strehler propune o intalnire peste secole cu adevarurile de dincolo de masca. De o simplitate care frizeaza perfectiunea, montarea ii propune spectatorului intalnirea cu "piata" commediei dellâarte, acel spatiu in care comicul avea acces direct la emotia publicului. Intreaga poveste a lui Goldoni, avand in centru figura servitorului "incurca-lume", rob al pantecelui pe care il vrea hranit cat mai zdravan, motiv pentru care se si angajeaza "la doi stapani", este doar un pretext pentru problema dedublarii. Pastrand in permanenta contactul direct