Se tine scai umorul de Nae Lazarescu precum tusea de fumator. Ii da ghes pixul sa scrie nu numai cuplete de revista, ci si glume concentrate in cateva cuvinte. Iata niste culmi, din acelea pline de hazul lui Nae - taticul bancurilor.
de FLORIN CONDURATEANU Sa nu-i fie de deochi de viata! Culmea cosmesticianului: sa faca tratamente de intinerire cu leacuri babesti. Culmea botanistului: sa altoiasca un arbore cotit. Culmea dentistului: sa plombeze Gurile Dunarii. Culmea alergatorului: sa castige un concurs de imprejurari. Culmea boxerului: sa fie K.O. si sa i se para O.K. Retetele impotriva cheliei sunt trase de par. Vinurile superioare sunt vinurile din rafturile de sus. Mare povestitor, Nae Lazarescu istoriseste niste intamplari hazoase, care parca-l cauta cu lumanarea. "Eram angajat la ansamblul Rapsodia Romana si, cu ani multi in urma, trebuia sa prezint un spectacol cu pompa la Sala Palatului, unde in loja se instalase chiar stabul Partidului, Gheorghiu-Dej. Aveam sarcina sa anunt ca vor canta diverse coruri, intre care si corul de la Uzinele Semanatoarea, un cor care obtinuse o sumedenie de decoratii si diplome. Ma incalcesc insa in atatea premii comuniste si o scrantesc tocmai cand anunt titlul cantecului, nu spun "Corul Semanatoarea va interpreta cantecul Tara mea pamant cu flori", ci mi se impleticeste limba si-mi iese din gura: "Tara mea, pamant de flori", asa cum striga pe strazi tiganii care vand pamant pentru ghivece.
In pauza se reped la mine niste activisti comunisti: "Ai sa ajungi in puscarie, ai vazut cine era in loja, tovarasul secretar general, iar tu ai schimonosit titlul cantecului". Tot in pauza insa se prezinta si un tinerel din garda lui Gheorghiu-Dej, care ma invita a doua zi la CC ca vrea Dej sa vorbeasca cu mine. N-am dormit toata noaptea de spaima. A doua zi intru in biroul secretarului general al partidului, un birou cat
