Mircea Cartarescu

A fost o nebunie pana sa plecam. Pregatirile au durat o luna si jumatate si ne-au lasat, doi oameni in toata firea, total epuizati, ca pe niste sclavi din minele de odinioara. Cititorul roman nu trebuie plictisit cu o relatare fidela a tuturor nebuniilor birocratice: le stie si le rasstie din experienta de zi cu zi.

Ce mai e pentru el povestirea – pana si dramatizata de un scriitor – aventurilor prin care-am trecut pentru obtinerea unui pasaport in regim de urgenta? Cat mai poate interesa alergatura, apoi, dupa cazier? Caci, desi printre profesorii universitari hotii de buzunare, violatorii si strangulatorii nu par a fi prea frecventi, de-un cazier, acolo, tot ai nevoie daca vrei sa lucrezi in strainatate.

De asemenea, imi inchipui ca nici peripetiile notariale cu apostile, legalizari si supralegalizari nu fac deliciul cititorilor acestui jurnal. Trec deci peste ele, ca si peste zecile si sutele de alte acte, procure, facturi, inchideri de conturi, cumparaturi si alte angarale. Omul trebuie sa simta cand pleaca-n strainatate, ca sa se poata bucura mai mult dupa aceea.

Daca ai masina, poti fi sigur ca-n ultima zi ti se va-ntampla un accident sau o pana, pentru ca sa poti zice: de-acum am ajuns la fund, mai mult nu mai am unde sa cobor...

Dar, cu catel, cu purcel, te vezi in fine in gara, unde esti jefuit de hamal, si-n cele din urma in tren, unde esti jefuit de zecile (nu exagerez) de – cum sa le zic? – vanzatori ambulanti care napadesc vagonul de dormit vanzand orice, de la camere foto (defecte) pana la reviste sexy cine stie cum.

Fiind cu familia, nu mi se baga vreuna dintre ele pe gat, in schimb cumpar cu o suma frumusica un almanah "Divertis" din... 1999, plin de glume cu Constantinescu, Vacaru si Radu Vasile! Cartea fusese frumos ambalata in plastic, ca sa nu poti controla anul aparitie