Se poate scrie si usor si exista, m-am convins, lume fericita, care nu pierde prea multa vreme cu formularea, nimereste exact, din prima, tasteaza repede: o desfatare! Toata lumea la depunere de flori, la mitinguri, la cuvantari pompoase despre rolul inestimabil al limbii etc. (Am zis odata ca voi umbla sa adun, pe dictafon, literatura aceasta de gogomanii de circumstanta: e de tot deliciul, transpusa pe monitor, va rog sa ma credeti. Poate public pana atunci transcrierea unei „alocutiuni" de Tarlev, fostul premier si baiat de casa la Voronin, cu prilejul inaugurarii unui „sezon sportiv" intr-o anume localitate de la noi: suprarealistii ar sucomba instantaneu de zavistie!) Tara, deci, culimba (nu-mi luati in nume de rau involuntara conotatie obscena: mai anul trecut, pe 31 august, l-am auzit pe cineva firitisindu-si ciracul „Cu limba!", printr-un calc evident si al naibii de obstinat din rusa), scriptorul cu ale sale, poate marunte, dar cu partea lor de talc si relevanta, indraznesc sa va asigur. Anul trecut, la noi, s-a dat o teza de licenta despre editorial ca gen publicistic. Nu stiu cum a ajuns autorul, un tanar cam timid, de la tara, sa-l intervieveze tocmai pe Constantin Tanase, om foarte ocupat, fireste, si, zic gurile rele, cam cu umori. Poate ca s-a milostivit, mai stii, vazandu-l atat de pierdut... Fapt e ca am avut ca atare o nesperata priveliste de laborator, editorialul aparand la noi pe un teren asa-zicand gol, in lipsa desavarsita a unor modele (vechile „articole de fond", din „Pravda", „Izvestia" ori „Moldova socialista" nici macar ca termeni de comparatie nu pot fi folosite: o fatala diferenta de principiu la mijloc). O priveliste reprodusa nu de mult, de o maniera mai sintetica, in „Timpul de dimineata". Cum a ajuns un doctor in filologie sa scrie zilnic la ziar? Cum isi vede propria experienta de 16 ani, in acest sens? Marturii din interior, pe car