Cum ai ajuns să joci în „ WebSiteStory"? Ce te-a atras la acest scenariu?

Crina Semciuc: Am fost atrasă de faptul că, încă din prima clipă, mi s-a spus că va fi un film bazat numai pe improvizaţie. Şi pentru orice actor cuvântul improvizaţie sună ca un cadou frumos. Desigur, m-a încântat şi faptul că era vorba despre un rol principal, dar şi că trebuia să mă tund scurt. Totul suna bine şi mi-am spus că este o provocare pe care trebuia să o accept, nu avea cum să iasă rău. Dar pentru că sunt foarte critică cu mine însămi, după ce am văzut filmul, mi-am dat seama că sunt momente în care nu am putut controla ceea ce trebuia să fac acolo, ceea ce denotă lipsa mea de experienţă. Practic, consider că a fost o modalitate de a învăţa, pe viitor voi şti exact care mi-e limita, până unde pot să merg şi cât mai am de acumulat pentru a afla cum să abordez următoarele proiecte. Dan Chişu a zis că va fi un exerciţiu şi că dacă va ieşi bine îl va publica. El a ales să-l publice, iar eu mi-am zis să merg pe adevăr, deoarece adevărul nu are cum să strice. Numai că adevărul, atât în teatru, cât şi în film, trebuie îmbrăcat frumos. Dar, dacă într-un spectacol de teatru azi poţi să joci prost şi mâine genial, din păcate, pelicula nu mai poate fi schimbată.

Este un lucru pe care l-ai învăţat în timpul facultăţii sau de care ţi-ai dat seama jucând? Te întreb deoarece ştiu că ai avut şansa să joci în filme încă din timpul facultăţii.

C. S.: Nu, în facultate nu se învaţă prea multe despre film. Din facultate aş recomanda tuturor anul întâi. Este anul în care am învăţat despre mine mai multe decât învăţasem în 18 ani de viaţă. Mi-a dat cunoaştere, o anumită linişte, mi-a dezvoltat simţurile vizavi de oamenii din jurul meu. Apoi, ceilalţi ani te bulversează. Încrederea în mine am căpătat-o abia când am avut şansa să lucrez cu Horaţiu Mălăele şi Dorina Chiriac, care au şt