Cea mai odioasă dintre crimele comunismului s-a petrecut chiar înainte ca regimul să cadă. Până acum, niciun vinovat.
Am aflat abia recent detaliile sordide ale cazului Cighid – orfelinatul din Bihor unde erau duşi copiii cu handicap sever, “irecuperabili”. Între 1987 şi 1989, jumătate dintre cei aduşi au murit – de foame, de frig, de boală sau mâncaţi de şobolani. La spital nu mai erau primiţi sub nicio formă. După ce regimul a căzut iar copiii au început să fie îngrijiţi, n-a mai murit niciunul!
Astfel de atrocităţi au un nume: crime împotriva umanităţii. Şi totuşi, partea a doua a tragediei este muşamalizarea ei în cei 21 de ani care au urmat. Nicio anchetă, niciun vinovat. Subiectul a fost tratat târziu şi dezbătut marginal.
În realitate, este una dintre cele mai mari răni deschise ale României. O naţiune adevărată n-ar fi avut somn până n-ar fi văzut criminalii în puşcărie, de la personalul lagărului până la prim-secretar şi miniştri. Asta înseamnă – cu adevărat – condamnarea comunismului.
Cine se pricepe să scrie o sesizare către Curtea Penală Internaţională?
www.riscograma.ro
Cea mai odioasă dintre crimele comunismului s-a petrecut chiar înainte ca regimul să cadă. Până acum, niciun vinovat.
Am aflat abia recent detaliile sordide ale cazului Cighid – orfelinatul din Bihor unde erau duşi copiii cu handicap sever, “irecuperabili”. Între 1987 şi 1989, jumătate dintre cei aduşi au murit – de foame, de frig, de boală sau mâncaţi de şobolani. La spital nu mai erau primiţi sub nicio formă. După ce regimul a căzut iar copiii au început să fie îngrijiţi, n-a mai murit niciunul!
Astfel de atrocităţi au un nume: crime împotriva umanităţii. Şi totuşi, partea a doua a tragediei este muşamalizarea ei în cei 21 de ani care au urmat. Nicio anchetă, niciun vinovat. Subiectul a fost tratat târziu şi dezbătut m