O seară de iarnă într-una dintre cochetele staţiuni din Alpii francezi. Munţi, cabane, străzi acoperite cu zăpadă. Ninsoare care nu se mai opreşte şi o senzaţie de uşoară amorţeală care te îndeamnă să te aşezi mai aproape de foc, alături de un pahar de cidru. O băutură de tradiţie, care înfruntă de secole istoria.

Mai toate micile restaurante de aici, cu nume jucăuşe şi ferestre acoperite cu flori de gheaţă, sunt locuri unde ai parte de descoperiri. Un şemineu uriaş, ca de vechi conac, mese solide din lemn, lumini uşor difuze şi vase din ceramică cu... cidru.

Pentru unii este o băutură inedită, pe care cu greu o vei găsi în oraşele cu o viaţă trepidantă, modernă. Pentru francezi, însă, cidrul face parte din tradiţie, din viaţa de zi cu zi. Preparat din mere bine coapte, cu un gust uşor acidulat, ca şi cum ai sorbi şampanie (de altfel, sticlele în care se îmbuteliază sunt întru totul asemănătoare cu cele de şampanie), şi cu o culoare bogată, de ambră, cidrul este o băutură savuroasă.

Importantă era combinaţia de soiuri de mere - astfel încât caracteristicile băuturii să te ducă cu gândul la o plimbare prin livadă, toamna - şi procesul de fermentaţie, care trebuie să se desfăşoare la o temperatură scăzută (4-16 grade C), astfel încât merele să nu-şi piardă dulceaţa.

Conţinutul redus de alcool îl face preferatul tuturor, putând însoţi foarte bine un platou cu nenumărate sortimente de brânză (nici nu vă puteţi închipui câtă diversitate de arome, gusturi şi texturi!) sau clătite umplute cu diverse compoziţii. În zilele de iarnă, din cidru se pregăteşte o băutură caldă, extrem de aromată. Într-un vas, pe foc, se amestecă un litru şi jumătate de cidru cu 100 g zahăr brun. Se adaugă un săculeţ cu arome (o linguriţă de cuişoare englezeşti măcinate, o linguriţă de cuişoare întregi, 4 beţişoare de scorţişoară şi coaja de la o