România are atâtea probleme, încât simţi nevoia fixării cunoştinţelor şi a priorităţilor. Întrebări. Ce a fost mai întâi, Boc sau ţăruşul? Şoferul sau nepoata? Consiliera sau Baba? Se vorbeşte intens, aproape de patimă, despre neamurile lui Boc translatate de la Cluj la Bucureşti. Inexact. Este vorba despre alaiul lui Boc. Boc a dus nepotismul pe noi culmi. Alaiul. Alaiul lui Boc este ca un fel de transhumanţă.

Turism politic în grup organizat. Legea alaiului: se trag unii pe alţii ca înecaţii încleştaţi de paiul salvatorului. Asta nu înseamnă că e rău pentru ţară. Nici nepotismul nu e rău. E o meteahnă ce întreţine tribul unit. Dacă nepotismul e benefic, de ce ar fi alaiul de înjurat? Cu atât mai mult cu cât, de pildă, la nunţi, alaiul susţine arderea, dansul, transpiraţia. Aţi văzut nunţile proptite în garsoniera OTV? O taie de la restaurant şi sună apelul de la Diaconescu. Se calcă-n picioare să-i prindă camera pe toţi ceva de speriat. Năduşiţi, dar fericiţi. I-au văzut neamurile şi poporul aferent.

Izvorâţi de sub Dealul Feleacului, nepoata lui Boc şi fostul şofer, care şi-a încheiat studiile superioare o dată cu debutul mandatului lui Boc, fac cu mâna naţiunii în direct de la Palatul Victoria. E de colo? Care-i problema, men?, întreabă p.m.-ul enervat de insistenţa presei. Pe bună dreptate. Poţi să compari nepotismul lui Boc cu nepotismul înaltului slujbaş de la Poşta din Bacău, care şi-a promovat neamurile fiindcă şi-au depăşit prin merite condiţia? Nu. Nepotismul la Bacău, Vaslui, Bârlad e lipsit de anvergură. Dar până la urmă, cu ce e mai prejos alaiul lui Boc decât alaiul lui Tăriceanu, de la Fenechiu la Chiuariu?

Cu nimic, numai că Boc are stil. Stop cadru cu Boc. În caleaşcă de Dragobete sau dirijor de fanfară nemţească pe străzile Clujului. Boc este prototipul ardeleanului pentru care familia şi