Pentru cine e dispus, insa, sa vada lucrurile in adevarata lor infatisare, Goma reprezinta o lectie de demnitate. El demonstreaza ca, iata, daca un singur om a reusit, datorita intransigentei sale, sa puna pe jar un sistem atit de bine organizat, de buna seama ca regimul comunist a fost sustinut de pasivitatea celorlalti. Acum treizeci de ani, pe 1 aprilie 1977, era arestat de catre Securitate unul dintre prea putinii nostri scriitori-oponenti ai regimului comunist, in urma semnarii unei scrisori adresate Chartei 77, initiativa a cehilor, care pretindea respectarea drepturilor omului in statele comuniste.
In urma difuzarii pe undele Europei libere a acestui document, exista citiva cetateni care contrasemneaza scrisoarea lui Goma, dintre care unul singur scriitor: Ion Negoitescu. Se stie la ce tratament a fost supus ulterior marele critic din cauza curajului sau (santajat cu un proces pentru homosexualitate, marginalizat, silit sa se refugieze in Germania). In timp ce Goma suporta in beciurile Securitatii tratamentul generalului Plesita (care azi da lectii de patriotism in direct la OTV si traieste, ca pensionar, pe picior mare din banii statului, pentru merite deosebite), colegii sai scriitorii nu numai ca nu au intervenit pentru a-l sustine, dar au acceptat scoaterea sa din rindul Uniunii Scriitorilor. S-au spalat, prin urmare, pe miini.
In disperare de cauza, Goma ii adreseaza lui Nicolae Ceausescu o vizibil ironica scrisoare, luindu-l peste picior pe zbirul de toti temut: "De o luna de zile de cind, la Praga, a fost data publicitatii «Charta 77» nu mai am liniste - sint convins: nici dumneavoastra". Dupa care il invita pe dictator sa semneze, alaturi de el, documentul cu pricina, nu inainte de a observa cum ca "romanii nostri se gindesc numai la ce vor pierde daca va afla Securitatea, nu la ceea ce vor cistiga - in ciuda Securitatii". Dar iata curajul,