Zona Metropolitană Iaşi nu funcţionează din lipsa proiectelor comune. E de înţeles. Nici fiecare localitate în parte nu este capabilă de proiecte deosebite, darămite împreună, cunoscând apetitul extrem de negativ al românului pentru lucrul în echipă!
Se vorbeşte de accentuata involuţie a Iaşului post comunist. În lipsa proiectelor de dezvoltare ambiţioase, el nu face altceva decât să se redimensioneze în funcţie de resursele reale locale. Între vorbele de tot felul, venite de la oameni asemenea, s-a folosit des cuvântul metropolă. Din păcate puţini dintre utilizatorii lui înţeleg ce înseamnă, între ei mulţi cu funcţii administrative importante. Întrucât o strategie de dezvoltare a zonei metropolitane Iaşi are şansa definirii unor proiecte ample, capabile să ne reorienteze către un viitor optimist, nu e fără sens să ne lămurim împreună despre ce este vorba.
Metropolele au apărut în antichitatea greacă. În traducere, metro-polis, înseamnă oraş mamă. Oraşele stat, polisurile, în căutare de noi zone de existenţă, au întemeiat colonii în aproape toată Mediterana. Coloniile greceşti, cum au fost şi cele de pe ţărmul românesc al Mării Negre, Calatis, Tomis, Histria, aveau legături strânse, politice, economice şi culturale cu oraşele mamă. Evident, nu acest fenomen acoperă conceptul de metropolă de astăzi. Colonizarea, la scară globală, s-a reluat după descoperirea lumii noi. De data aceasta, legăturile cu un oraş mamă sunt mai slabe întrucât înstăpânirea noilor teritorii s-a făcut prin intermediul unor imperii coloniale. Multe din noile oraşe al căror nume se referă la oraşe europene, New Orleans, New York, nu sunt coloniile oraşelor de pe bătrânul continent, ci sunt, ele însele, o lume în miniatură cu populaţii cosmopolite.
Revoluţia industrială are ca efect o dezvoltare urbană fără precedent. Oraşele se pun în mişcare crescând şi înglobând localităţile
