Incet, incet, am sfarsit prin a le da dreptate celor care, imediat dupa 1989, ne cenzurau elanurile admirative fata de generatia '27, indemnandu-ne sa ne facem model din epoca lui Carol I. Daca frenezia culturala, trairea extatica a ideilor, sincronizarea
Cutreier pierdut in reverie elegantul si extrem de folositorul album cu Lucrari publice din vremea lui Carol I de Nicolae St. Noica, publicat recent la Editura Cadmos si prefatat de acad. Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, editor fiind acelasi Stelian Turlea care ne-a oferit in 2006 trei volume cu Bucurestii in imagini in vremea lui Carol I.
Nimic mai strain de Romania de azi decat energia Romaniei monarhice. De partea lor, fervoarea constructiei national-europene. De partea noastra, frenezia (republicana) a distrugerii patrimoniului. La ei, precizia, coerenta si eficienta Proiectului de tara. La noi, patosul inutil al improvizatiei eterne. De-o parte, psihologia germana lucrand cu arhitecti scoliti invariabil la Paris, educati in cultul slujirii responsabile, al duratei si armoniei in toate.
De cealalta, psihologia de satra, nomadismul sufletesc, indiferenta la trecut, alergia la radacini, plezirismul inconstient si iresponsabil, estetica uratului, atractia mizeriei, cultivarea sinucigasa a netrebniciei. Acolo, suprematia tehnicului, raceala cifrelor exacte, rezistenta betonului armat si obsesia puntilor (poduri, sosele, linii ferate, silozuri gigantice, porturi, gari, catedrale). Aici, acum, dominatia butaforiei, logoreea isteroida, demagogia ca mascare a sterilitatii si diletantismului, faramitare, mitocanie, mimetismul slugarnic si autoalienant cu care importam din Apus cu precadere viciile, ignorandu-i sau dispretuindu-i virtutile. Pe scurt, tot ce era fervoare aurorala pentru ei a devenit la noi letargie crepusculara.
Nu idealizez. Stiu bine ca epoca lui Carol I va sa zica vr
