Românii s-au săturat de politică, iar prezenţa lor la urme este nesemnificativă. Mult timp am pus această lipsă de preocupare politică pe lipsa unei culturi civice. A lipsei unui exerciţiu democratic exersatîndelung. Pentru că, dacă urmărim istoria României, vom constata că în puţine, prea puţine perioade de timp putem vorbi de o democraţie autentică.

M-a lămurit, până la urmă, sociologul Vladimir Pasti că lucrurile nustau chiar aşa. Slaba participare a populaţiei autohtone la sufragiile locale şi naţionale epusă de Pasti pe seama faptului că populaţia a priceput că rolul ei era unul decorativ în distribuţia puterii. Cu alte cuvinte, populaţia nu alegea, ci în mod implicit era chemată să gireze alegeri deja făcute. Retragerea populaţiei din viaţa obştei “caracterizeazăacel stadiu al relaţiilor de putere în care populaţia nu numai că nu areputere, dar devineconştientă şi de lipsa de acces la aceasta şi delipsa unor mijloace de a forţa totuşi accesul. (…) Ea nu înseamnă numai că populaţia a sesizat că rolul ei se reduce doar la a legitima accesul la putere al unor oameni pe care nuîi poate influenţa în nici un fel. La asta se adaugă dispariţia încrederii că realitatea mai poate fi schimbată prin activitate şi decizie politică”, susţine Pasti, completat sociologic de Ilie Bădescu, dar şi de Cozmin Guşă.

Da, românii sunt priviţi de clasa politică doar ca o masă de manevră. Asemenea operelor lui Ilf şi Petrov, românul are o singură menire pe lume: aceea de a vota, în rest fiind un biet cuvântător. Românul are o existenţăformală, fiind doar un vot!