Dupa ce masurile de echilibrare a bugetului au fost, in cele din urma, luate, este putin probabil ca FMI, cel care le-a mosit si a avut atat de multa rabdare in procesul nasterii lor, sa le invalideze acum si sa faca o surpriza neplacuta Romaniei.
Asa ca, dupa toate probabilitatile, board-ul Fondului va da lumina verde si, in cateva zile, cea de-a cincea transa din imprumut va sosi, dupa cum anticipa, destul de relaxat, ministrul Finantelor.
Flexibilitatea de care a dat dovada FMI fata de Romania este fara precedent in istoria acestei institutii de o proverbiala intransigenta. In teribilul an electoral trecut si, mai ales, in perioada crizei guvernamentale prelungite, reprezentantii Fondului au tot inchis ochii la deficitul in crestere si la mimarea restructurarilor de prin agentii. Este motivul pentru care Jeffrey Franks si oamenii sai si-au atras acuzatii de implicare nepermisa in campania electorala.
A fost insa o indulgenta cu doua taisuri, caci ea a dat guvernului senzatia ca poate intinde coarda oricat ca tot nu se va rupe. Ei bine, in mai, ea s-a rupt si delegatia fondului nu a mai inghitit nicio galusca, impunand masuri radicale de echilibrare a bugetului. Si totusi, FMI a avut intelegere pentru un executiv total nepregatit pentru o astfel de evolutie, chiar daca intocmirea scrisorii de intentie a fost precedata de trei saptamani de inadmisibila bajbaiala.
Si nici macar cand planul guvernamental, intins pana in ultima zi, a esuat, FMI nu a trantit usa in nasul Romaniei, ci a colaborat intens pentru gasirea solutiei alternative, oferind pe tava planul B. A mers atat de departe incat a amanat sedinta board-ului pentru ca, in sfarsit, repetentul clasei sa aiba timp sa-si invete lectia macar pentru o nota de trecere.
Nu cred ca FMI a aratat sau putea arata vreodata mai multa disponibilitate fata de vreo
