● Răzvan Rădulescu, Viaţa şi faptele lui Ilie Cazane, Editura Polirom, 2008.
Succesul, deopotrivă la critică şi la public, pe care l-au avut tinerii scriitori în ultimii ani, a justificat reeditarea cărţilor de debut, multe apărute la edituri obscure sau care au avut o viaţă scurtă din cauza tirajelor mici şi a interesului scăzut, în anii â90, faţă de proza tinerilor. Acum, cînd avem toate cărţile la dispoziţie iar lucrurile par să fi intrat în normal, cred că - în ciuda succesului (cronici, burse, premii, traduceri) - nici unul dintre cei cîţiva noi prozatori pe care mizăm cu toţii nu a dat o carte cu adevărat mare. Blocajul editorial şi comercial a fost depăşit, prejudecăţile generaţioniste ale criticii au căzut, complexele de inferioritate faţă de alte pieţe literare s-au înmuiat, dar greul abia acum începe. Nici Filip Florian, nici Florin Lăzărescu, Dan Lungu sau L.D. Teodorovici (pentru a nu menţiona decît cîţiva), nici unul nu şi-a dat cu adevărat măsura talentului. Cred că următoarele cărţi vor fi cu mult peste ce au scris pînă acum. Sper să fie aşa, pentru că, prin comparaţie cu ce s-a scris în aceeaşi perioadă şi de către scriitorii de aceeaşi vîrstă din literaturi europene mai mult sau mai puţin apropiate (Attila Bartis, Saşa Stanişici sau Elif Shafak, din cei traduşi la noi), romanele lor sînt destul de modeste.
Din seria "recuperărilor" cărţilor de debut, face parte şi acest mic roman al lui Răzvan Rădulescu, premiat de USR la apariţia lui în 1997 şi devenit o carte cult în mediile filologice, alături de romanul Alexandru al lui Ion Manolescu, poemul Bucla al lui T.O. Bobe sau prozele cu Dănuţ ale lui Cezar Paul-Bădescu. De altfel, ultimii doi i-au fost şi colegi în celebrul volum colectiv Tablou de familie (1995), alături de Sorin Gherguţ, Mihai Ignat şi Svetlana Cîrstean. Răzvan Rădulescu, absolvent şi al Conservatorului (secţia regie
