UE se prăbuşeşte, Merkel nu-şi mai regăseşte tonusul de concurs, Spania o ţine în proteste, NATO se clatină. Americanilor le ruginesc F-urile la sol, ungurii rămân cu autonomia în gât.
Băse, eroul de la Rouen, placa turnantă a Anversului, omul care învârtea planeta pe deget e victimă. Cu Biblia învârtită ca buzduganul, procurorii lui Kovesi încearcă să refacă echilibrul lumii.
Până la referendum, îi plângeam de milă. Angela se unduia din şolduri, îl evita ca la coridă. Românii se simţeau jigniţi. El, nimic. Cu mâna întinsă, uşor aplecat, patriot. Sarkozi îl trata ca pe băieţii de cartier. Deşi n-avea nimeni chef de el, îl potoleau cu un semn discret, să stea liniştit, e de-al lor, e din gaşcă. Berlusconi, ce-l mai mângâia pe creştet. Îi spunea şi bancuri, îl bătea pe umăr, hăhăiau împreună despre gagici... nebunule! Politică subţire, europeană. Se întorcea la Cireşica în triumf.
Jocuri de glezne făceau parte din strategie. Fără ca UE să se prindă, Băse controla cu autoritate jocul, biruitor, între primul licurici al lumii şi microlicuricii UE. Pe 29 s-a ales praful. Şapte milioane şi jumătate au ucis legenda europeană. Ca adeseori în viaţă, orice rău spre bine, CCR ne-a dat prilejul să ne numărăm. Graţie geniului electoral al lui Popeye suntem pe cale să aflăm ce mai e prin România, câţi am mai rămas după îndemnurile sale de succes: "Luaţi-vă lumea în cap! Plecaţi în lume!, Plecaţi oriunde vedeţi cu ochii! Salvaţi-vă!".
De la numărătoare i s-a şi tras. Auzim că România abia de mai are vreo şaişpe milioane bune de vot, de îmbârligat, în sensul pe care-l dă Becali ideii de prostire.
Adevărul e că. Meciul cu Geoană-Mihaela-dragostea-mea, câştigat fraudulos, a fost momentul zero. Atunci i-a încolţit lui Băse marea strategie electorală cu demografia variabilă: mulţi pe liste, puţini la vot. Lovitură de maestru. Ca
