Un investitor pe care l-am cunoscut la New York mi-a spus că de fiecare dată când aude cuvântul „strategic“ ştie că i se pregăteşte ceva necurat. Oare ce poate însemna o soluţie de transport punct-la-punct, vertical integrată şi personalizabilă după nevoile clientului? Ceva cât se poate de banal: un lift. În lumea modernă a afacerilor, o astfel de prezentare a unui concept simplu, utilizând un limbaj aparent complex, a devenit nu numai posibilă, ci şi acce
Un investitor pe care l-am cunoscut la New York mi-a spus că de fiecare dată când aude cuvântul „strategic“ ştie că i se pregăteşte ceva necurat.
Oare ce poate însemna o soluţie de transport punct-la-punct, vertical integrată şi personalizabilă după nevoile clientului? Ceva cât se poate de banal: un lift. În lumea modernă a afacerilor, o astfel de prezentare a unui concept simplu, utilizând un limbaj aparent complex, a devenit nu numai posibilă, ci şi acceptabilă şi dezirabilă. Consecinţa acestei tendinţe nu este numai mutilarea limbii, ci şi erodarea integrităţii din relaţiile dintre oameni şi companii.
Exemplul din deschiderea articolului este imaginar, dar inspirat din limbajul folosit în broşuri şi prezentări de marketing în ultimii ani. Ascensiunea companiilor de internet la sfârşitul anilor ‘90 a adus cu ea proliferarea unui limbaj dominat de cuvinte care sună impresionant, dar nu comunică nimic mai mult decât altele mai simple. Deşi companiile în cauză au dispărut, vocabularul creat de acea perioadă a rămas, aşa încât s-a ajuns să nu se mai poată comunica în afaceri fără utilizarea unor cuvinte ca „sinergii“, „soluţii“, „proactiv“ sau „strategic“. Acestea sunt cazurile fericite în care traducerea din engleză este posibilă, dar limba săracului Shakespeare mai are zeci de exemple de cuvinte care au ajuns să fie utilizate în româneş