"Sunt aprigă şi turui şi mă răcoresc, dar Victor le gândeşte, le analizează, le trece prin filtru şi când le da drumul, apăi să te ţii", spune Laura Lavric, care mai dă din casă şi spune că lui Victor, în copilărie, nu-i plăcea să se îmbrace în costum naţional, iar ea a fugit de viaţă la ţara pentru că nu i-a plăcut, deşi viaţa ei este cântecul po­pular, al tăranului! Doamna Laura Lavric e iute şi la fire şi la umblet. E sprintenă, îi baga pe toţi în viteză şi chiar dacă mai este o oră şi jumătate până intrăm în platoul de filmare, este deja îmbrăcată, aranjată, gata pentru public. Victor e lent, flegmatic şi pare plictisit de vânzoleala mamei. Victor e muzician, visează la un succes individiual, dar n-are ce-i face, e bă­ia­tul mamei! "Mama e autoritară, perfecţionistă, acaparatoare... Perfectă, ce mai!", spune Laura Lavric, râzând, în timp ce Victor, serios, trage aceeaşi concluzie: "Da, mama e perfectă!". Re­laţia lor e specială tocmai pentru că se completează reciproc, deşi Laura Lavric n-ar cânta niciodată o piesă compusă de Victor. Atentă la fardurile pe care i le pune pe obraz, machieuza, doamna Lavric spune: "În viaţă dacă ai bani, te şi bucuri". Adaugă "şi sănătate pentru că e foar­te importantă. În rest, nu mi-a mai trebuit nimic. Sunt douăzeci de ani de când am di­vor­ţat... Am mai avut câteva re­laţii pasagere, am fost şi în­dră­gostită, dar n-am vrut să mă mai re­că­să­toresc. La ce-mi trebuie unul, să mă sforăie, să mă fure?" Pare amu­zată, dar e sinceră şi îm­pă­cată că asta i-a fost soarta. Să fie Moş Cră­ciun pentru ea însăşi, să-şi facă singură darurile pe care bărbatul ales nici măcar nu le-a schi­ţat. Un bărbat nevolnic, ne­potrivit pentru o fe­me­ie ca ea. Laura Lavric e sigură şi conş­ti­en­tă de iu­­birea publicului, care îi vi­ne de pretutindeni. Este singura ei dragoste. O măr­tu­ri­seşte, iar ochii îi stau să plângă! Întreb: "Victor, e feric