Pe 18 decembrie 2006 presedintele Romaniei, Traian Basescu, a citit un discurs in care sintetiza concluziileComisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste, coordonata de Vladimir Tismaneanu. Momentul va ramane in istoria Romaniei ca o data simbolica pentru despartirea oficiala de un trecut pe care pana atunci multi il faceau uitat, parca ascunzandu-l sub un pres, iar unii il rememorau nostalgici, chiar fatis, murdarind memoria a sute de mii de oameni care au murit din pricina acelei utopii a mizeriei pentru toti. Pentru cei care l-au urmarit in direct, momentul va ramane, cred, legat si de scandalul de mahala provocat de Partidul Romania Mare si de Corneliu Vadim Tudor, seful respectivei turme isterice, adversara a democratiei, care, paradoxal, isi fundamenteaza existenta tocmai pe libertatea democratica a cuvantului. Mostenirea mahalalei comuniste Politica de mahala. E cea mai potrivita caracterizare la care te poti gandi. Doar ca faimosul PRMsi liderul sau sunt cunoscuti tocmai printr-o astfel de atitudine si, mai mult, aceeasi atitudine le aduce de multa vreme mai mult (si uneori mult mai mult) de 10% din voturile populatiei. E limpede ca o mare parte din populatie - cel putin cea care merge la vot - gusta din plin porcaielile cu care liderii PRM isi gratuleaza adversarii cand se prefac ca dialogheaza. La fel de limpede e si faptul ca retorica nationalista, antisemita, xenofoba si belicoasa prinde la fel de bine ca si limbajul vulgar sau acuzele neroade, cu parfum de scandal. Asadar, nu-i de mirare ca PRM, un partid care isi extrage seva din astfel de mizerii, a facut in acea zi de decembrie 2006, pe tot timpul discursului presedintelui, un scandal golanesc chiar in Parlamentul Romaniei si in fata ochilor unor invitati din strainatate. Sigur, o astfel de atitudine denota o problema, dar ea nu e specifica Romaniei. Aproape fiecare tara are procentul ei