Lumea ţărănească a suferit toate seismele istoriei, ea nu a stat, cum au crezut alţii, cu sentimentul abstragerii în faţa ogorului pe care îl cultiva. Mai întîi că acest ogor multe secole nu i-a aparţinut, feudalul, apoi moşierul au fost stăpînii întinderilor de pămînt.
"Lumea ţărănească a suferit toate seismele istoriei, ea nu a stat, cum au crezut alţii, cu sentimentul abstragerii în faţa ogorului pe care îl cultiva. Mai întîi că acest ogor multe secole nu i-a aparţinut, feudalul, apoi moşierul au fost stăpînii întinderilor de pămînt. Multe secole, accesul la cultură i-a fost restrîns. Şi departe de a dori să boicoteze istoria, cum s-a afirmat, a făurit-o păstrînd fiinţa neamului, fie luptînd cu năvălitorii, fie retrăgîndu-se în munţi şi locuri diferite, stăpînită de gîndul miraculos al duratei, deşi năvălirile s-au succedat îndelung şi insistent, încît ar fi putut descuraja un popor mai slab, contaminîndu-se de sentimentul nimicului şi al zădărniciei care împingeau atîtea hoarde să năvălească, să jefuiască, să dea foc, şi apoi să piară ca fumul în negura istoriei. Aceşti cuceritori şi pîrjolitori nu erau creatori de istorie, deşi trecerea lor pe pămînt era spectaculoasă. Creatori de istorie erau ei, cei care munceau statornic pămîntul şi reveneau în satele arse şi creşteau din nou vite, cultivau grîul şi porumbul şi îşi creşteau copiii. Şi cînd apărea un voievod viteaz, pîndeau năvălitorul la trecători sau îl atrăgeau în mlaştini şi-l nimiceau. Vigoarea lui în luptă a impus respectul marilor imperii care, nu o dată, şi-au lăsat pe pămîntul nostru, învinse, armate care în altă parte erau neînfrînte…"
"Am descoperit caracterul universal al experienţei lumii ţărăneşti moderne. Valorile ei morale, complicate de religii, revoluţii, suprastructuri rafinate, erau mai adînci în intuiţia lor fundamentală decît neliniştea unui existenţialist,