Legea pensiilor se întoarce în Parlament, Legea educaţiei e tot la Senat, Legea bugetului încă nu există. Şi dacă ar exista, ce s-ar întâmpla?

Cel mult un nou maraton de înjurături în Parlament. Cine cedează primul îşi ia jucăriile şi pleacă. Eventual depune şi o plângere la Parchet, Roberta o dă în judecată pe Aura, iar Băsescu mai face un triplu tulup aterizând dibaci în mijlocul corului de vuvuzele.

Politica românească a devenit o bâzâitoare. Personaje de bâlci confundă oratoria cu ironia ieftină, se tocmesc ca la piaţă şi îşi pun poalele-n cap. O înjurătură spusă chiar de la tribuna Parlamentului nu mai creează nicio emoţie. De mirare ar fi dacă aleşii neamului, votaţi mai nou şi uninominal, ar reuşi să dezbată cu argumente o lege, să-şi încreţească frunţile de efort intelectual şi să producă altceva decât ciorovăială.

Dar ei nu pot face decât zgomot.

La jumătatea ciclului electoral, partidele de la guvernare nu şi-au definit încă un proiect, o strategie. Adoptă soluţii de moment pentru a cârpi lucrurile, în timp ce economia e în cădere liberă. De vină pentru rateurile şi bâlbâielile lor este cine altcineva decât "greaua moştenire". Oricum, PDL dă startul campaniei electorale.

Opoziţia nu ştie decât să fugă. De Băsescu şi din Parlament. Între timp, Năstase îşi face program de guvernare, Antonescu îşi face Guvern şi cu toţii îl ameninţă pe Boc cu încă o demitere. Nici nu mai contează a câta.

Băsescu nu mai vrea să se amestece. Nici cu politicienii, nici cu poporul.

Dar poporul mai vrea să se amestece cu ei? Cine va mai face efortul de a merge la secţia de votare la viitoarele alegeri pentru a pune ştampila pe Ponta, Antonescu, Boc sau Anastase?

Pericolul e ca, la un moment dat, românii să nu mai dorească altceva decât să oprească acest zumzăit continuu, iar în singurul moment în care pot chiar ei decide, să tacă