La 28 noiembrie 1820 se năştea Friedrich Engels, fondator, alături de Karl Marx, al socialismului ştiinţific şi al materialismului dialectic şi istoric. S-a scris despre el interminabil, iar o simplă biografie ar fi insuficientă. Există însă o lucrare să-i spunem aparte, pe care i-a dedicat-o însuşi Lenin.

În toamna anului 1895, când înceta din viaţă Engels, Vladimir Ilici îşi aşternea meticulos pe hârtie unele “gânduri", pentru ca în anul 1896 acestea să fie publicate în culegerea Rabotnik nr. 1-2 (sursa: V. I. Lenin, Opere alese, 1970, Editura Politică). Spicuim din inedita lucrare biografică pe care părintele Revoluţiei bolşevice din 1917 a găsit de cuviinţă să i-o dedice lui Engels.

“Pe vremea aceea erau mulţi oameni, cu şi fără talent"

“(…) Engels a fost cel mai de seamă om de ştiinţă şi dascăl al proletariatului contemporan din întreaga lume civilizată. Din ziua în care soarta a făcut ca drumul lui Karl Marx să se întîlnească cu acela al lui Friedrich Engels, opera vieţii celor doi prieteni a devenit opera lor comună.(…)

În anii '40, cînd cei doi prieteni au început să activeze pe tărâmul literaturii socialiste şi să participe la mişcările sociale din vremea lor, aceste concepţii reprezentau ceva cu totul nou. Pe vremea aceea erau mulţi oameni, cu şi fără talent, cinstiţi şi necinstiţi, care, antrenaţi în lupta pentru libertate politică, împotriva puterii absolute a regilor, poliţiei şi popilor, nu vedeau antagonismul dintre interesele burgheziei şi cele ale proletariatului.

Aceşti oameni nici nu admiteau ideea că muncitorii ar putea acţiona ca o forţă socială de sine stătătoare. Pe de altă parte, existau mulţi visători, adesea geniali, care credeau că nu trebuie decît să-i convingi pe cârmuitori, să convingi clasele dominante că onduirea socială contemporană este nedreaptă, şi atunci va putea fi lesne î