Zona euro este prinsă într-un cerc vicios. Despre cum se poate ieși din el vor discuta liderii UE în acest weekend și liderii G20 pe 3-4 noiembrie. Creșterea economică joasă face ca problemele sistemului financiar slăbit de criză să se combine cu dezechilibrele majore ale finanțelor publice pentru a altera perspectivele creșterii. În ciuda unor progrese, băncile rămân slab capitalizate, au bilanțuri deteriorate, iar unele obligațiuni suverane și-au pierdut statutul de activ fără risc.
Pierderea acestui statut a agravat problema bilanțurilor băncilor, erodând încrederea atât în guverne, cât și în capacitatea sistemului bancar de a se finanța. În lipsa încrederii, investitorii nu mai doresc să împrumute statele cu datorii mari sau băncile expuse față de acestea, deteriorând astfel perspectivele de creștere economică. Dacă nu este întrerupt la timp, acest cerc vicios poate conduce din nou la dispariția pieței interbancare și la o recesiune mai profundă decât cea din care s-a ieșit recent.
Experiența arată că întreruperea acestui cerc vicios necesită măsuri incisive, coordonate și credibile. În cazul crizei financiare declanșate în 2007, într-o primă faza au fost utilizate programe prin care băncile centrale au furnizat lichiditate băncilor. Dar încrederea nu s-a restabilit decât după ce, la cererea piețelor și a reglementatorilor, s-a anunțat programul de creștere a capitalului băncilor și de reparare a bilanțurilor. Nici în cazul datoriilor suverane nu s-a recurs încă la soluția de fond.
Începând din mai 2010, BCE a cumpărat bonduri suverane și, implicit, timp pentru conceperea și adoptarea măsurilor care să readucă încrederea. Acum, pentru a evita contagiunea, este nevoie de măsuri care să restabilească statutul de activ fără risc al obligațiunilor suverane. Încrederea se va restabili doar dacă se vor face corecții în aria fiscală. Evident