Cei trei gardieni stau la poarta pe o caldura de 40°C, fara sa ia in seama forfota din jur.

Siruri de sirma ghimpata imprejmuiesc gardul inalt, menit parca sa opreasca evadarea unor prizonieri.

De la distanta, centrala nucleara de la Cernavoda, in estul Romaniei, pare cufundata in liniste. Cinci reactoare stau insirate de-a lungul malului Dunarii. Nimic nu indica faptul ca gardul inalt separa cele doua reactoare nucleare aflate in functiune, de un proiect de 4 miliarde de euro care este pe cale sa demareze.

Drumul catre inima centralei trece prin citeva controale de siguranta si niste coridoare lungi, unde e nevoie de o parola de acces si de verificari ale nivelului de radiatii. Aici este camera de comanda. Doar doi oameni, operatorul sef si seful de tura, raspund de aceasta incapere fara ferestre, care adaposteste zeci de echipamente de marimea unor dulapuri. Fiecare dintre ele monitorizeaza diferite activitati din interiorul centralei.

„Timp de opt ore nu stim daca afara ploua sau ninge”, spune Alexandru Ionescu, vorbind despre tura sa in camera de control. Dupa patru ani de instruire, Ionescu este acum operator sef, dar va mai avea nevoie de alti doi ani de training inainte de a deveni sef de tura si „lider absolut” al centralei pe tura de noapte, atunci cind conducerea centralei nu se afla aici.

Romania a mizat mult pe centrala de la Cernavoda, care in prezent acopera 18% din necesarul sau de energie. Tara si-a dublat aproape productia de energie nucleara anul trecut, cind a pus in functiune cel de-al doilea reactor, cu o capacitate de 700 MW. Planurile sale sunt acum si mai indraznete. Pina in 2014, cel mai devreme, intentioneaza sa finalizeze alte doua reactoare, a caror contructie a inceput in timpul regimului comunist.

„Oamenii din Cernavoda abia asteapta sa inceapa lucrarile de constructie. Pentru e