Educaţia de excelenţă are propriile reguli, care trebuie cunoscute atât de profesori, cât şi de părinţi. Copiii trebuie ghidaţi spre performanţă din familie. Sursa: SHUTTERSOCK
Doar 2% dintre copiii unei generaţii au IQ-ul peste 130, abilităţi mult mai dezvoltate decât colegii lor şi note foarte mari, obţinute fără prea mult efort.
Capacităţile lor se pot pierde dacă adulţii responsabili de educaţia lor nu ştiu să recunoască şi să le cultive inteligenţa. Cei mai în măsură să identifice aceşti copii sunt pedagogii, părinţii, psihologii şcolari. Instrumentele cele mai uzuale ce permit depistarea supradotaţilor sunt testele psihologice.
O altă opţiune o constituie testele de acumulare-învăţare. Acestea nu măsoară abilităţile, dar se folosesc în completarea testelor de inteligenţă de tip IQ. La aceste două tipuri de teste se mai adaugă şi testele de creativitate vizuală sau verbală.
Pentru stabilirea stilurilor optime de învăţare şi educare, se mai testează şi abilităţile vizual-spaţiale, auditiv-secvenţiale, kinestetice sau senzitive ale copiilor.
"Principalele semne după care pot fi identificaţi copiii supradotaţi sunt înclinaţiile spre anumite arte, preocupările spre domenii deosebite, notele şcolare mari şi calităţile morale", explică psihologul Armand Veleanovici.
Părinţii trebuie să le vorbească de la egal la egal
Pentru dezvoltarea unui copil foarte inteligent, la fel ca în cazul celor cu capacităţi intelectuale medii, familia are cea mai mare influenţă.
"Părinţii au tendinţa de a-i proteja prea mult, de a-i dădăci. În cazul copiilor supradotaţi, la fel ca în cazul tuturor copiilor, este important să fie trataţi de la egal la egal. Chiar dacă sunt mici, nu înseamnă că sunt proşti. De la noile generaţii de copii avem de învăţat", spune Alexandru Bordea, specialist în tehni
