Declansarea anchetei parlamentare cu privire la practicile comerciale abuzive ale supermarketurilor pe piata romaneasca pare directionata din capul locului, prin urmare eficienta ei sta sub semnul intrebarii. Logica elementara impunea crearea unui grup de experti care sa identifice formele de presiune si abuz ale supermarketurilor, care sa dea o dimensiune clara fenomenului si efectelor economice si sociale generate pe piata romaneasca. Apoi, sa propuna solutii in cazul identificarii unor lacune legislative, respectiv metode de aparare si sanctiuni in cazul practicilor anticoncurentiale interzise. Arderea acestor etape sacrifica ratiunea demersului in folosul consumatorului final.

Ce fac parlamentarii? Pun carul inaintea boilor. Cedeaza benevol obiectivitatea analizei prin iesiri publice, prezentand rezolutia finala inca din prima zi de investigatie. Desigur, ei au numit-o preliminara. Presedintele Comisiei a declarat ca hipermarketurile sfideaza bunul-simt prin clauzele contractuale pe care le impun furnizorilor:"Eu le-am numit generic: taxe de smecher, taxe de loialitate, taxa tip ancora - daca te-a pacalit si ai platit-o odata, devii captiv (...) Ceea ce este important, si mi s-a parut, de fapt, cel mai important, este faptul ca toate aceste taxe se regasesc in pretul final de raft."

Cum poti oare porni la un drum analitic cu o concluzie? Parlamentarul Mihai Tudose pare sa fi pronuntat deja verdicte. In acest caz, ancheta nu se mai justifica. Cu atat mai mult cu cat analizele europene au adus multiple argumente ca abuzul de pozitie dominanta si acordurile comerciale restrictive ale supermarketurilor sunt o realitate. Taxe percepute neloial, care imping uneori pretul sub costurile de productie sau sacrifica nejustificat bunastarea producatorilor, sunt deseori dublate de preturi chiar mai mari la consumatorul final. O realitate insa in concordanta,