Steaua suferă fotbalistic pentru că nu are nicio strategie pe termen lung, pentru că nu are continuitate, pentru că managementul e făcut de oameni care n-au treabă cu fenomenul. Argăseală a Steaua suferă fotbalistic pentru că nu are nicio strategie pe termen lung, pentru că nu are continuitate, pentru că managementul e făcut de oameni care n-au treabă cu fenomenul. Argăseală a fost adus cu argumentul că era prieten cu Meme Stoica, Costeşin, pentru că era amic cu Adi Ilie, şi lista poate continua.
Revista clubului se relansează pentru a cincea oară în cinci ani, tot în această perioadă există un singur magazin de prezentare, iar microbuzul mobil nu l-am mai văzut să circule. Poate nu mai are benzină, fiindcă e nevoie de ea în campania electorală. De ce toate aceste lucruri? E simplu. E mai uşor să faci plecăciuni în faţa şefului suprem decât să dezvolţi proiecte, să lansezi produse şi să gândeşti în viitor.
Argăseală se laudă că toţi angajaţii din Ghencea au mers pe banii clubului la Lyon să vadă cum s-a construit un club de succes. Bravo! Dar cam târziu… S-a mai jucat şi acum doi ani cu Lyon şi cu alte mari cluburi, iar principala preocupare a şefilor era dacă pot să-şi ducă în deplasare consoartele şi apoi să găsească magazine de lux de unde să se înţolească. Nicio strategie, nimic de furat din succesul altora, nimic…
Emeghara e trimis din nou la Bologna să se opereze, Ovidiu Petre a jucat doar şapte din cele 21 de meciuri ale Stelei, Rădoi se poate accidenta oricând, marea speranţă Mihăiţă Pleşan stă mai mult pe margine decât pe gazon, în timp ce “secundul” Pedrazzini nu-i pe placul lui Dorinel Munteanu. În aceste condiţii, ce să ceri de la Steaua? Totul e din porţelan: nu numai echipa, cât mai ales conducătorii.
