“Călcătorul de jurămant (sperjurul) va fi oprit şase ani de la împărtăşanie, doi ani plângând, trei ani ascultând, patru îngenunchind, un an stând împreună cu ceilalţi credincioşi (c.56) şi apoi se va învrednici de Sf. Împărtăşanie”. -Sf. Vasile 64.

Doi proaspeţi absolvenţi de bacalaureat, poate chiar de la liceul Bolintineanu au de ales viitoarea meserie. Unul vrea să se facă medic, altul vrea să fie popă. Unul îmbrăcat în alb, culoarea luminii şi a speranţei, altul în negru, culoarea smoalei. Ce să aleagă? Ce variante au, ce le oferă statul roman?

· Medicii fac cea mai lungă şi cea mai grea facultate, trebuie să se perfecţioneze tot timpul, să fie în pas cu descoperirile meseriei;

· Popii fac o facultate de 3 ani, dar pot profesa şi cu seminarul teologic;

· Medicii trebuie să înveţe tot pe dinafară şi mai trebuie să îşi mai şi pună la contribuţie imaginaţia ca să poată promova;

· Popii după ce au învăţat în şcolile lor, nimic nu se mai schimbă, Biblia nu se mai modifică, Dumnezeu nu schimbă legile în timpul mersului, ceea ce a spus a spus, nu vine nimeni să spună că a mai spus Dumnezeu ceva în plus, nu se schimbă “instrumentarul” . Popii când ţin slujba citesc din Biblie, nu îi învinuieşte nimeni că nu o ştiu pe dinafară;

· Medicii dacă cer un ban de la pacient sunt ridicaţi de procuratură;

· Popii pot cere bani la cutia mitei, fără să fie învinuiţi de luare de milă, nimeni nu le verifică cutia, fac ce vor cu banii atâta timp cât nu dau socoteală nimănui, fiscul nu are dreptul să verifice aceste fonduri. Nimeni nu le ia dreptul de a profesa, decât biserica, dacă încalcă perceptele ei, nu pe ale societăţii;

· Medicii când greşesc diagnosticul sau operaţia, medicamentaţia, sunt învinuiţi de malpraxis şi îşi pot pierde dreptul de a profesa. Orice judecător îi poate lăsa muritori de foame;

· Nimeni nu a învinu