La o conferinta de presa gazduita de Hotelul Hilton, in buna traditie a politicii dambovitene de a transforma localurile in locuri istorice, Mona Musca, Theodor Stolojan si Valeriu Stoica au dat citire unui document purtand titlul "Apel pentru unitatea si relansarea PNL". Pentru ca ditamai personalitatile, impovarate de merite politice mai ceva decat generalii sovietici de decoratii, sa se osteneasca pe o asemenea caldura intr-o zi de luni, cea mai acra din saptamana, prin Bucurestii bramburiti de asfaltarile fara sfarsit, sa inchirieze si sa achite o sala, sa citeasca raspicat si sa sustina un text inseamna ca in realitate s-a intamplat ceva grav.
Ceva atat de grav incat cei trei: Mona Musca, Theodor Stolojan si Valeriu Stoica, pana acum luptand separat cu actuala conducere a PNL, sa decida a se reunifica si, sold langa sold, vorba lui Bush, in traducere moldo-valaha, sa traga un semnal de alarma. Un semnal de alarma a tras, prin legendara sa sirena, si numitul Vasile Roaita.
Ca sa se descopere, la un moment dat, ca nu tragea ca sa vina proleta-riatul giulestean in sprijinul proletariatului grivitean, ci ca sa vina Siguranta.
Sa fi fost trasa sirena celor trei Roaita ca sa vina nu liberalii din tara in sprijinul revoltatilor de la Bucuresti, ci Traian Basescu?
Opinia publica n-a inregistrat insa in aceste zile vreun eveniment, fie el cat de mic, in stare a se ipostazia in scanteia din care a izbucnit flacara "Apelului pentru unitatea si relansarea PNL".
Calin Popescu Tariceanu n-a comis in aceste zile nici o eroare majora, una dintre acele erori care inflameaza opinia publica si, prin asta, justifica interventia spectaculoasa a altor lideri ai PNL; ingrijorati de consecintele erorii asupra zestrei electorale a partidului. Exceptie facand o nefericita vorba de spirit spusa de Calin Popescu Tariceanu despre nu mai putin nefericitul Cristi