O impresionantă delegaţie de jurnalişti l-a însoţit pe Traian Băsescu în cea de-a doua vizită oficială întreprinsă în Turkmenistan, în zilele de 11 şi 12 octombrie 2012, la invitaţia preşedintelui Gurbangulî Berdîmuhamedov. Sursa: EVZ

N-a fost nici o îndoială pentru toţi jurnaliştii că regimul din Turkmenistan nu respectă, în materie de democraţie, nici măcar standardele regimului Ceauşescu. Succesor al lui Saparmurat Niiazov, Gurbangulî Berdîmuhamedov a cîştigat scrutinul din 12 februarie 2012 cu 97,07% din totalul voturilor exprimate. Ceilalţi 7 candidaţi au obţinut la un loc mai puţin de 3%!

Partide de opoziţie şi presă independentă nu există.

Cele cîteva canale de televiziune, toate amestecînd ştiri şi reportaje cu momente muzicale turkmene, sunt dedicate aproape în exclusivitate vieţii şi activităţii preşedintelui. Noaptea, la hotel, am vrut să văd cum au reflectat aceste canale vizita lui Traian Băsescu. După o jumătate de oră de relatare minuţioasă a fiecărui moment, cu înfăţişarea integrală a discursurilor, am renunţat. Deşi jurnalist interesat de perspectiva turkmenă asupra vizitei, de atîta plicticoşenie m-a lovit o oboseală cruntă.

Prin raportare la regimul lui Saparmurat Niiazov, proclamat de Parlament preşedinte pe viaţă, plecat din fruntea ţării prin deces, cel al lui Gurbangulî Berdîmuhamedov trece drept liberal. Fostul preşedinte, conducător al ţării din 1985 pînă în 2006, a reuşit să întreacă în năstruşnicii toţi dictatorii din istoria modernă a lumii. El a rămas nemuritor prin statuia sa, placată cu aur şi care se învîrte după soare, declararea cărţii scrise de el Ruhnama (tradusă prompt în franceză de Bouygues, în schimbul obţinerii unui fabulos contract de construcţii în capitală!) drept carte sfîntă a naţiunii, de importanţa Bibliei şi a Coranului, botezarea unui meteorit cu numele unui membru al familiei, redenumirea zilelor