Cine este, de fapt, personajul principal al acestei cărţi? Una dintre cele două surori Sturdza, Zulnia şi Fatma, care, pe firul povestirii, îşi împrumută una alteia chipurile şi crâmpeie din viaţa lor? Ciudatul domn Andronic, venit din alte vremuri, parcă anume spre a-i păstra şi a-i spori tainele ascunse sub coperţile unor hronici colbuite? Doamna Avramescu, ea însăşi o apariţie enigmatică, risipindu-se în gesturi de o generozitate de necrezut pentru o lume a trocurilor meschine şi a interesului imediat? Sau însuşi cel care povesteşte ciudata istorie a scrierii? Iată întrebări pe care ţi le pui la capătul lecturii acestui captivant roman, „Chiriaşul de la demisol”, scris de A.C. Pahomi.

La prima vedere, povestea este foarte simplă: naratorul primeşte o neaşteptată comandă de la Matei, un excentric Mecena al originalului capitalism dâmboviţean, aceea de a-i născoci o femeie ireală pe care, apoi, s-o poată vinde la preţ bun, la o insolită licitaţie: „Eu nu vreau nimic real. Vreau să cumpăr o femeie ireală, nu numai prin imposibilitatea de a o avea, cât şi prin inexistenţa ei în toate timpurile. Vreau femeia nimănui, modelul ideal, râvnit de mii de ani de milioane şi milioane de bărbaţi”. Mai mult, comanditarul îi dă prestatorului de servicii literare şi numele eroinei – Zulnia: „Are un farmec deosebit, un neastâmpăr primăvăratic, un parfum de fruct necopt, un sunet care pare a se îndepărta”. Iar cel căruia îi fusese lansată comanda socială nu aşteaptă să i se spună de două ori, că se şi pune pe treabă. Veşnic îndrăgostit, veşnic fără bani, el n-are de gând să rateze această şansă de zile mari.

În casa doamnei Avramescu, în care va fi colocatar, se va regăsi cu domnul Andronic Cantacuzino, numit până atunci „chiriaşul de la demisol”, aflat în amurgul vieţii, care îi va oferi nişte ciudate manuscrise, în paginile cărora dormea o lume. ªi care, aidoma prec