Factura pentru criză este pe drum. În Marea Britanie, TVA-ul va creşte de la 17,5 % la 20 % începând cu luna ianuarie 2011. Germania taie în ajutoarele de şomaj, Spania a relaxat legile asupra concedierii personalului, Portugalia reduce pensiile din sectorul public, iar Franţa vrea să prelungească vârsta de pensionare pentru toată lumea.
Uriaşele deficite scobesc finanţele majorităţii ţărilor europene dar şi SUA, iar exemplul grecesc arată că răbdarea pieţelor care finanţează datoriile publice are unele limite. Şi totuşi tocmai sectorul bancar este cel perceput ca fiind principalul vinovat pentru criza care a adus numeroase ţări în pragul falimentului. Prin urmare, nu ar trebui acesta să contribuie la salvarea finanţelor publice, care l-au ajutat să supravieţuiască, se întreabă Polityka, potrivit presseurop.eu.
Problema este că aproape fiecare guvern are o viziune diferită asupra subiectului. Cu ocazia ultimului summit G20, unde s-au reunit decizionalii celor mai mari economii din lume, singurul consens a fost că fiecare ţară poate proceda după cum crede de cuviinţă. Stephen Harper, prim-ministru al Canadei, ţară care a trecut prin criză fără prea multe daune, a exclus încă de la început ideea sprijinirii unei taxe mondiale asupra băncilor. Chinezii, care nu vor să pună o presiune suplimentară asupra băncilor lor, au făcut acelaşi lucru.
Cealaltă tabără reuneşte ţările care au trebuit să sară în ajutorul băncilor lor şi acum trebuie să-şi reducă deficitele - în primul rând SUA, Germania, Marea Britanie şi Franţa. Pentru a nu slăbi poziţia competitivă a instituţiilor lor financiare, lideri ca Angela Merkel sau David Cameron doresc, desigur, o taxă la nivel mondial, identică în toate ţările. Ceea ce ar împiedica fuga de capital de la o ţară la alta pentru a evita noua taxă. Totuşi, tabăra pro-taxă este slabă, printre altele deoarece, deşi toţi membr