ANRE propune reducerea numărului certificatelor verzi pentru energia solară şi microhidrocentrale. Se pregăteşte eolianul? Enegia verde generează pierderi de competivitate pentru industria internă, costuri suplimentare pentru consumatorii casnici dar profituri generoase pentru investitori şi comenzi grase pentru furnizorii externi de componente.

România are una dintre cele mai generoase scheme de compensare a producătorilor de energie regenerabilă. Distribuitorii sunt obligaţi să cumpere un anumit procent de energie “verde” din cantitatea totală livrată iar investitorul are asigurat un profit considerabil. În eolian se iau de pildă 2 certificate verzi (unul din 2018) pentru fiecare megawatt produs. Investitorul îl vinde cu 40-50 euro pe piaţa liberă şi primeşte apoi 2 certificate verzi care se tranzacţionează până la 55 euro/bucata.

Totul se descarcă însă în cârca consumatorilor finali, industriali-care îşi pierd competivitatea (ce-ar fi să ne trezim că Alro îşi mută prin China capacităţile de producţie?) şi casnici (pe lângă faptul că până în 2018 trebuie eliminate preţurile reglementate, o sursă suplimentară de creştere a preţurilor vine pe seama stimulării investiţiilor în energie verde). În plus, riscăm să falimentăm producătorii interni de energie convenţională (CN Oltenia), care nu mai pot vinde energia termo la preţul de producţie din cauza concurenţei cu energia verde, sistemul energetic neavând capacitatea de a prelua toate cantităţile oferite (nu uitaţi de centrala Petrom de la Brazi). Pe cine ajută energia verde românească? Investitori precum Cez sau Iberdrola şi furnizori de componente-majoritatea străini, în timp ce industria românească gâfâie iar consumatgorii casnici oftează. Şi nu vă gândiţi la locurile de muncă nou create-n-ai nevoie de prea mulţi oameni să păzeşti un camp de eoliene.

Deocamdată, reprezentanţii ANRE au propus Guv