Am publicat săptămîna trecută fragmenţele din lungul interviu pe care mi l-a luat Cristian Pătrăşconiu pentru volumul Noua şcoală de gîndire a dreptei, ce stă să apară la Humanitas. Mai am cîteva de publicat şi săptămîna asta. Pentru cei care v-aţi enervat săptămîna trecută, mai aveţi acum o ocazie. Pentru cei care v-aţi bucurat, la fel.

Sînt naivi? – şi dacă da – cum anume? – cei care spun că tranziţia noastră a fost dur liberală cu o privatizare foarte accentuată, cu liberalizare acută?

Aici sînt rău intenţionaţi. Uită că în primii şase ani am încercat toate modelele tîmpite de tranziţie. Adu-ţi aminte de privatizarea de masă cu acele cupoane, MEBO. Adu-ţi aminte de locaţia de gestiune. Au încercat toate metodele de tranziţie controlată, de stînga. Au încercat şi ştiind că eşuaseră deja în alte ţări. Aveam o economie de stat subcapitalizată (încă din anii ’70), cu management rămas în urmă şi care pierduse pieţele externe. Ce nevoi aveam? Capital, management modern şi pieţe în afară. Ce am făcut în primii şase ani? Am dat cupoane la muncitori, în loc să atragem capital străin, am dat locaţii de gestiune şi putere către directorii de stat şi am produs pe stoc pentru că nu aveam unde să vindem. Repet, aveam nevoie de capital, management şi acces la pieţe. Dacă am fi fost neoliberali, cum zic ăştia, acum le-am fi adus aici rapid. Am făcut exact invers: le-am respins pe toate trei. De ce am făcut aceste greşeli? Pentru că puterea avea idei stupide de stînga. Cînd am ajuns la privatizări? După ce toate stîngismele acestea eşuaseră. Nu-l pot ierta niciodată pe Ion Iliescu pentru că mi-am petrecut adolescenţa în sărăcie lucie, cîţiva ani de dezolare şi pierderi absolute, în care totul a fost furat de feseniştii lui, promiţînd să nu schimbe nimic. Asta am luat-o la modul personal şi e reţeta clasică a populismului de stînga: jaf şi îmbogăţire personală, min