România ar putea ajunge să adopte principiul „bugetului echilibrat" chiar din 2013. Ţări ca Spania sau Italia au făcut-o deja.
România ar putea avea, chiar din 2013, un buget echilibrat, ceea ce înseamnă un deficit bugetar foarte apropiat de zero sau chiar un excedent. Primul pas este deficitul bugetar ambiţios pentru anul viitor, care se va situa chiar sub limita „tradiţională" impusă prin Tratatul de la Maastricht: 3% din PIB.
Cauzele acestei situaţii decurg din schimbarea dramatică a modelelor financiare ca urmare a crizei: investitorii sunt mult mai prudenţi atunci când împrumută statele, adică cer dobânzi substanţial mai mari sau refuză cu totul finanţarea la orice semn de risc. La rândul lor, statele sunt mult mai prudente atunci când vine vorba de a se împrumuta, după ce au văzut că incapacitatea de plată este un scenariu cât se poate de palpabil. Deja, ţări ca Spania şi Italia au anunţat anul acesta că vor ca până în 2013 să ducă deficitul bugetar la zero, prin constrângeri de ordin constituţional.
Care sunt riscurile?
România este antrenată, cu sau fără voie, într-o situaţie similară. Gradul de risc este la un nivel asemănător cu cel din Italia sau Spania, iar în dintre statele nou-intrate în UE este depăşită doar de Ungaria. În cazul unei serii de colapsuri ale finanţelor publice, România este printre primele piese aliniate în domino.
Avantajul datoriei publice reduse nu este suficient, pentru că ritmul de creştere este printre cele mai mari din Europa, depăşit doar de Irlanda, care a cheltuit o treime din PIB doar pentru salvarea băncilor. Pentru cele 40% datorie publică, România cheltuie deja în fiecare an 2% cu dobânzile, nivel cu care egalează SUA sau Belgia, ţări cu datorie de 100% din PIB, dar dobânzi mult mai mici.
Însăşi refinanţarea creditelor vechi devine o problemă, în condiţiile în care sprijinul di