SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Am lucrat o vreme într-o fabrică de plăci aglomerate. Corect ar fi să spun şi într-o fabrică de plăci aglomerate. Trecînd rar, la 10 ani o dată, prin dreptul străzii care ducea la PAL – aşa se chema fabrica –, am simţit la un moment dat nevoia să mai bat o dată drumul pînă acolo.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Am lucrat o vreme într-o fabrică de plăci aglomerate. Corect ar fi să spun şi într-o fabrică de plăci aglomerate. Trecînd rar, la 10 ani o dată, prin dreptul străzii care ducea la PAL – aşa se chema fabrica –, am simţit la un moment dat nevoia să mai bat o dată drumul pînă acolo.
Unele nostalgii sînt negative. Faci un anumit lucru ca să te distanţezi de un trecut şi eventual să-l înţelegi. Multe lucruri confuze din tinereţe sînt socotite experienţă de viaţă. Să mai fi stat încă trei ani la PAL, ajungeam cu experienţa mea de viaţă într-un impas.
Drumul de la tramvai la fabrică mi s-a părut încă din prima zi de lucru nu doar foarte lung, ci şi misterior, deoarece continua cu o fundătură. De fapt, nu era mai lung ca drumul de acasă la tramvai, dar îl simţeam ca fiind mult mai lung, chinuitor de lung, fiindcă mai departe de poarta fabricii venea fundătura, iar eu n-am avut niciodată curajul s-o explorez. Aveam sentimentul că, mergînd şi mai departe de poarta fabricii, mergînd, cum s-ar zice, pînă la capăt, voi afla ce avea să se întîmple şi cu mine pînă la capăt. Şi exact asta n-aveam chef să aflu. Nimeni nu vrea să ştie, la 20 de ani, ce o să se aleagă din planurile şi nădejdile lui.
Cînd m-am decis, la foarte mulţi ani după acea experienţă de viaţă, care avea cam tot ce are şi infernul, adică aburi, fierbinţeală, zgomote asurzitoare şi muncă în trei schimburi, să-l mai bat o dată, drumul mi s-a părut şi mai lung. În două rînduri am vrut să renunţ, dar ceva, care aducea a da
