"Ferească Dumnezeu de prostul harnic!" zice poporul, ca un păţit ce se află. Asta fiindcă, printr-o nefericită inspiraţie a destinului, ţara a fost mereu sub voinţa unor astfel de neastâmpăraţi. Ceauşescu, de pildă. Sau, astăzi... Nu vă grăbiţi! Nu vă zboare gândul la preşedintele Băsescu sau la Boc. Nu. Deosebirea e uriaşă şi vine exact de la ceea ce numeam "voinţă". Băsescu nu are voinţă, ci chef! Cât despre Boc, el nu are de niciunele. Doar există. Pur şi simplu. Un bidiviu al palavrelor.
Harnicul cu pricina din ziua de azi - pentru mine, cel puţin - este încarnat de "liberul întreprinzător". Liber de aproape orice: cultură, norme, bun simţ. Dar robit banului.
El se simte mereu dator - pentru a-şi băga arginţi "fără număr" în buzunarul jiletcii sale transpirate, mirosind a Dior - aşadar, se simte dator să corecteze lucrarea lui Dumnezeu, "corola de minuni a lumii", rentabilizând-o. Adică, transformând Natura, viaţa, în bani.
De Neagra Broştenilor multă lume a auzit: este ultimul mare afluent de dreapta al Bistriţei, înainte de lacul Izvorul Muntelui. Cel cunoscut sub numele de "lacul Bicaz". Nu voi descrie comorile naturale din bazinul Negrei. Mi-ar lua multe pagini. Spun doar că, printr-o minune, ţinutul acesta a rămas aproape întreg. Un râu în care lipanul, păstrăvul, zglăvoaca şi boişteanul sunt încă acasă, unde chiar şi câte o lostriţă îşi face din când în când ucenicia prin cascade. Iar ecosistemul forestier pe care îl drenează şi hrăneşte, înseamnă şi o nepreţuită rezervă faunistică pentru urs, cerb cocoş de munte, râs şi lup.
Dacă mai pun la socoteală - deocamdată - antropizarea mică şi lipsa localităţilor pe curs, imaginea unui loc ce trebuie "lăsat aşa" (pentru valoarea intrinsecă şi pentru generaţiile viitoare - de oameni şi necuvântătoare) se conturează.
Iată însă că nişte "fraţi întru domnul" ( "domnul