In ziua de azi, dragi cititori, rezumatul e la putere. N-are nimeni timp, bani si bunavointa sa consume epopei. Regulile de aur sint: 1. Fii concis!, 2. Nu te aventura pe vesnicele plaiuri ale divagatiilor!, 3. Spune clar ce ai spus!, 4. Daca nu ai nimic de spus, rezuma! Facerea unui rezumat nu-i lucru de saga. In clasele primare ajunsesem sa vad rosu in fata ochilor ori de cite ori tovarasa invatatoare - o femeie rea cu micutii clasei muncitoare, dar nespus de ingaduitoare cu copiii colegilor de cancelarie - ne dicta, cu voce de harpie, urmatoarea tema: „Alcatuiti rezumatul...". Ma duceam acasa, trecut de toate apele (de la joaca, normal), citeam textul pe care trebuia sa-l condensam, dar, cind venea vremea esentializarii, stiloul incepea sa dirdiie din toate incheieturile. Motivul spaimei era limpede. Cind caietele de teme se intorceau de la corectat, peste rindurile asternute timid se intindea triumfatoare o pinza deasa de noduri si linii rosii, iar la marginea paienjenisului se adunau, cu autoritatea zdrobitoare a unei caligrafii indelung exersate, observatii si nemultumiri. Mama, biata de ea, era exasperata: „Cum, nici macar un rezumat nu stii sa faci ?". De ciuda, am hotarit sa devin rezumator de exceptie. Sa ajung atit de bun, incit sa-mi cistig traiul cu asta. Dar lumea intreaga parea sa conspire impotriva idealului meu. Ca un facut, pe masura ce inaintam in virsta, cartile pe care le citeam deveneau tot mai multe si mai voluminoase si, spre marea mea insatisfactie, ni se cerea din ce in ce mai rar sa rezumam. O alta dandana devenise cosmarul elevilor: „Comentati...". La comentarii nu am intimpinat probleme. Zece cu felicitari. Citeam si rezumam discret din mai multe surse, texte si metatexte. Am persistat, deci, in a rezuma. Mii si mii de file. La diverse teme, daca nu se nastea mai intii un pui de rezumat, simteam ca ma cuprinde un lesin discret. Apoi, din