SINDROMUL STOCKHOLM. Femeile care se întorc la bărbaţii ce le bat se autoînvinovăţesc. Sursa: NorthFoto
Dragostea e oarbă, mai ales când ochii îţi sunt umflaţi şi vineţi de la bătăile repetate încasate de la partenerul de viaţă. De pen denţa emoţională de soţul agre sor, numită şi sindromul Stockholm, le împinge pe multe femei să rămână până la bătrâneţe într-o căsnicie în care perioadele de violenţă alternează cu cele de acalmie.
Paradoxal, victimele sunt cele care se întreabă cu ce greşesc şi cum se pot îndrepta, în timp ce călăii împrăştie acuze şi caută vi no vaţi oriunde altundeva, dar nu în propria persoană.
Scenariul, se pare, cu mici variaţii, este acelaşi: violenţa verbală este urmată de una fizică, moderată, iar ulterior de bătăi crunte. Apoi se instalează liniştea, când agresorul îşi copleşeşte victima cu vorbe frumoase şi promisiuni, care îi întăresc femeii dependenţa şi speranţa. Nu după mult timp, însă, lucrurile o iau de la capăt.
Îi e teamă să-l lase pe drumuri
Maria are 35 de ani şi trăieşte într-o localitate de lângă Bucureşti. După mai mulţi ani de căsnicie marcată de certuri şi bătăi, a decis să facă un pas curajos şi să ceară ajutor unei organizaţii neguvernamentale. A fost consiliată şi i s-a acordat adăpost temporar, însă după numai câteva zile s-a întors la soţul agresor.
Întâmplarea a avut loc acum doi ani, iar astăzi femeia trăieşte tot alături de bărbatul care o tratează cu pumni şi palme. „Cum să îl las singur când el nu ar fi în stare să se descurce?”, le spunea femeia psihologilor, plângându-i de milă soţului abuzator la gândul că, printr-un divorţ, casa i-ar reveni ei, fiind moştenită de la părinţi, iar bărbatul ar rămâne pe drumuri.
„Cum aş putea să mă «repar»?”
La fel ca în cazul Mariei, majoritatea femeilor abuzate care suferă de
