Conform rânduielii tradiţionale, tăierea porcului este singura activitate permisă a se desfăşura în ziua de Ignat. Se credea că prestarea oricărei alte munci - spălatul rufelor, cusutul, torsul lânii, maturatul casei atrăgea dupa sine pedepsirea celor care se făceau vinovati de încalcarea normelor sărbatoririi.

Se spune că în noaptea de Ignat porcii visează dacă vor fi sau nu tăiaţi sau visează cuţit, ceea ce constituie un semn că vor fi sacrificaţi.

„20 decembrie. Ziua Ignatului, în care traditiile românilor se repetă. Ritualul sacrificării porcului în preajma sărbătorilor Crăciunului, aminteşte de jertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) în perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul. Într-un moment cum este cel de la cumpăna dintre anul vechi şi anul nou, se sconta pe funcţia regeneratoare a sacrificiului. Prin acest sacrificiu, echivalent semantic al anului ce se stinge, ce moare, o nouă viaţă se înfiripă, aceea a noului an”, se arată pe glaremagazine.ro.

Diferite organe sau părtţ din carnea porcului sacrificat sunt utilizate ca remedii în tratarea unor maladii ale omului sau animalelor, în practici magice de vindecare a unor boli atribuite deochiului, spiritelor malefice, ca adjuvant în vrăji şi farmece, precum şi pentru "repararea" morţilor-strigoi.

Organele de porc, remedii pentru boală

Despre ficatul porcului se spune că este bun pentru vindecarea anemiei sau a lipsei poftei de mâncare.

Sângele animalului, amestecat cu mei şi lăsat să se usuce, este bun pentru afumat copiii când se sperie sau când au guturai.

Părul de porc se păstrează şi cu el se afumă copiii atunci când se crede că sunt deochiaţi. Cu el se afumă şi adăposturile vitelor, pentru a le proteja de atacul animalelor sălbatice.

Untura de la porcul negru este utilizată în vrăji, în descântece şi pentru pre