Probabil ca cel mai mediatizat cuvint in ultimii noua ani a fost "reforma". Nu intimplator, caci cuvintul desemneaza ceea ce ar fi trebuit sa faca oricare dintre guvernele postdecembriste, insa niciunul n-a atacat problema decit partial sau deloc. In ultimele zile au avut loc insa unele evenimente care ne-ar putea indreptati sa credem ca mult-asteptata reforma chiar se va infaptui. Nu neaparat din motive de patriotism sau din spirit de sacrificiu al premierului, ci din cu totul altele. Sa lamurim, in primul rind, de ce s-a ajuns pina acolo incit a face acum reforma este aproape imposibil. Pentru a face o actiune nepopulara, deci care necesita pierderi masive de capital electoral, este nevoie de o compensatie. Singura compensatie care ar putea veni este aceea a cistigarii influentei in plan economic, daca nu cumva, mai direct, chiar a banilor pentru campanii, din distribuirea beneficiilor reformei care provin din privatizari, comisioane etc. Asa s-a intimplat in toate statele est-europene care au terminat partea grea a reformei, cum ar fi Cehia, Ungaria sau Polonia. In aceste tari, dupa cistigarea alegerilor in 1990 de catre coalitii de centru-dreapta, care au facut reforma aproape completa, cu riscul pierderii, fara exceptie, a alegerilor, dar cu avantajul asigurarii influentei economice, alegerile urmatoare au fost cistigate de stinga. In ciuda pierderii alegerilor, cistigurile dreptei au fost, pe de o parte, eventualele influente economice asigurate, iar, pe de alta parte, prin dezvoltarea economica, crearea temeliei unei clase de mijloc, clasa ce asigura, oriunde in lume, baza electorala a partidelor de centru-dreapta si care le va permite revenirea la putere. Cele mai recente alegeri - in Ungaria, unde dreapta a revenit la putere - demonstreaza ca acele calcule facute cu ani in urma au fost corecte. Ce s-a intimplat, insa, in Romania? O rasturnare de situatie, pr