Camelia Şucu îşi aminteşte de vremea în care nu era unul dintre cei mai importanţi pionieri ai antreprenoriatului românesc, ci un veritabil pionier, cu cravată roşie şi iniţiative extracurriculare inedite.

Numele Cameliei Şucu (48 de ani) nu are nevoie de prezentare, doar de precizare. Despre care Camelia Şucu e vorba? Despre fostul acţionar al cele mai profitabile companii de mobilă din România, despre întreprinzătorul care a deschis toate sertarele mobilei de lux, despre proaspătul investitor în agricultură, despre îndrumătorul tinerilor în afaceri sau despre femeia în faţa ochilor căreia orice reporter îşi uită toate întrebările. Cum s-a ajuns aici, vă întrebaţi. E simplu: Camelia Şucu a fost, mai întâi, pionier şi organizator al cercului de rock din şcoală, a învăţat apoi fizică, a lucrat în atelierul de lăcătuş-mecanic la Apaca, a învăţat medicină şi a lucrat şi în dispensarul din comuna Domneşti (judeţul Ilfov). Şi, după toate acestea, Camelia Şucu este, cel mai adesea, singura femeie de afaceri care poate să demonstreze că la început a fost privirea, şi nu cuvântul.

„Weekend Adevărul“: Vrem să vorbim despre şcoală. Eraţi unul dintre elevii cu cravată roşie, de pionier?

Camelia Şucu:Aveam o adevărată carieră „politică“ în şcoala generală. Adică, am fost pionier, comandant de detaşament, de unitate, chiar şi locţiitoare pe Capitală! Cum fiecare clasă avea un comandant de detaşament, apoi fiecare şcoală un comandant de unitate, ca orice organizaţie care se respectă, exista şi un şef mare, un comandant al Capitalei, care avea şi un locţiitor. Comandantul era un profesor, om în toată firea, iar locţiitori eram noi, copii.

Ce atribuţii aveaţi?

Aveam mai mai multe responsabilităţi, iar asta ne-a şi educat foarte mult. Dacă ni se spunea că trebuie să reciclăm hârtie, trebuia să aducem nu-ştiu-câte kilograme de maculatură. Mergeam şi strân