Cîţiva cunoscuţi anarhişti care voiau să intre în România cu pancarte şi manifeste anti-NATO şi antiglobalizare au fost reţinuţi niţel la frontieră şi trimişi înapoi de unde au venit. Nu aplaud anarhismul, dar cred că reprezentanţii săi au dreptul să-şi exprime convingerile. Cum mitingurile lor nu au autorizaţie - fiindcă n-o cer, altfel n-ar mai fi anarhişti - ei sînt zburătăciţi de forţele de ordine cam peste tot pe unde încearcă să demonstreze. Pe unde se desfăşoară în public sînt dispersaţi de poliţie, unii cu duhul blîndeţii, iar cei care opun rezistenţă - luaţi pe sus, după ce încasează şi cîte un baston, două pe spinare. Mare trebuie să fie convingerea acestor oameni sau masochismul lor, de o tot iau de la capăt ca nişte Sisifi ai "pulanului" pe oriunde e rost să fie băgaţi în seamă de fotoreporteri şi de agenţiile de presă. Forţele de ordine de la noi le-au luat-o înainte şi ca să nu mai aibă dureri de cap cu ei prin Bucureşti şi nici anarhiştii eventuale dureri de spinare le-au interzis accesul în ţară.

E limpede că serviciile secrete din ţările pe unde anarhiştii şi-au mai făcut numărul au anunţat omoloagele lor din România la cine să se aştepte. Dar era acesta un motiv suficient de expulzare? Or fi ei anarhişti, or fi avut şi "materiale" duşmănoase la adresa NATO în microbuzul cu care au venit, dar cîtă vreme nu ies cu ele în stradă într-un miting neautorizat, autorităţile române nu-i pot expulza decît abuziv. Sînt înterzise în România convingerile anti-NATO sau cele contra globalizării? Din cîte ştiu eu, nu. Aşa că cine a întors de la graniţă acel microbuz cu anarhişti a făcut cam acelaşi lucru ca grănicerul român de pe vremea lui Ceauşescu dacă îi prindea pe cetăţenii străini cu "materiale duşmănoase".

Efectul acestei expulzări e că anarhiştii s-au pus şi ei pe treabă şi se anunţă unii pe alţii pe internet ce-i aş­teaptă la graniţă în