Pe Mihai Avasilcai, zis Fanfan - Rechinul puscariilor, il cunosc multi ieseni, prin iesirile sale in public, mai ales ca ... scriitor. Si acest fapt devine interesant. Ce-l mana pe acest om spre literatura, cand viata lui are cu totul alte coordonate? Pana la un anumit raspuns, daca intereseaza pe cineva, important ramane ca Fanfan se incapataneaza sa scrie, desi nu are o cultura literara, nici macar minima, ci doar o bruma de talent de versificator si de povestitor. Si cum a fost obisnuit de-a lungul vietii sa recidiveze social, ajungand foarte des in spatele gratiilor, a recidivat si cu scriitura, de curand, intr-o carte de versuri intitulata foarte caracteristic, "Poezii obraznice", un volum cu dimensiuni neobisnuite pentru poezie, pe care nu este indicata editura, tipografia sau alte detalii tehnice, ci doar o dedicatie foarte sugestiva, in ceea ce priveste orientarea autorului: "Dedic aceste poezii marelui nostru Gica Hagi si realizatorului Florin Calinescu pentru (Cz) emisiunile lui pline de inteles si totodata umor cu simpatie si consideratie de la autor". Frumos! Nu-i cazul sa abordam "substanta lirica" a volumului, ea fiind rara, dar sa spunem ca este vorba de o poezie naiva, foarte directa, la persoana intai, unde majoritatea textelor sunt insotite de dedicatii catre cei mai diversi oameni, de la personalitati la tot soiul de recidivisti si obscuri necunoscuti de care se leaga viata lui. Dar, ca reper umoristic, fie si pentru limbajul foarte colorat, specific detinutilor de drept comun, poezia merita citita. Peste toate acestea, textele din impozantul volum ne dezvaluie un individ bantuit de cele mai controversate sentimente umane. Se intelege ca Fanfan a iubit si iubeste, are lucruri si locuri de care se simte legat, uraste pe fata, dar se arata resemnat si umilit de viata-i plina de excentrisme si iluzii desarte. Si iata un mod de a te impune, pentr