Felul în care s-au făcut marile averi în România de după 1989 arată că economia, democraţia şi societatea atât cât au crescut au crescut nesănătos. Toxic chiar. Capitalurile acumulate - în marea lor majoritate în mod ilegal - nu aveau cum, tocmai datorită naturii lor, să producă schimbări pozitive în România. Cu alte cuvinte, cu bani negri nu poţi să faci economie albă.
Economie albă nu înseamnă doar corectitudine, transparenţă, respectarea legilor şi plata taxelor. Înseamnă, în primul rând, un anumit mod de a gândi şi a face afaceri care să includă gândirea pe termen lung, bunul-simţ, datoria faţă de societate, spiritul civic şi solidaritatea umană. Şi să excludă posibilitatea corupţiei. Sau cel puţin să o menţină la cote mici, controlabile. Dimpotrivă, natura viciată a banilor acumulaţi nu a făcut decât să infesteze societatea de sus şi până jos. Circulaţia banilor murdari a transmis corupţia peste tot, transformând-o în sistem de supravieţuire. Unii supravieţuiesc în vile de lux. Alţii, cu un ajutor de şomaj şi încă un salariu la negru, plătit de cei care supravieţuiesc în vilele de lux.
În primul rând, marii noştri oameni de afaceri au eşuat să transmită angajaţilor lor o mentalitate democratică şi capitalistă corectă - pentru că ei înşişi nu o aveau. Astfel, ca mentalitate, dintr-o ţară cu un singur dictator comunist de tip sovietic, azi, România are o puzderie de dictatori de tip latino-american, fiecare pe felia lui. Iar ideologia comunistă a fost înlocuită de corupţia sistematică şi generalizată. În România, comunismul s-a transformat în ideologia corupţiei, de fapt. Înainte de 1989 furau numai unii. După, s-a dat liber la furat în mod public - fiecare după cum îl duce capul, după mărimea pumnului sau a relaţiilor. Iar azi lupta se duce între grupurile de corupţi, de la mic la mare. Oamenii politici vând pe bani grei privilegii oam
