Debutul lui Alex. Cistelecan* cu Viata ca film porno a starnit, in numai doua luni, o adevarata furtuna in mica noastra lume culturala. Afirmandu-si afilierea la principiile si finalitatile politice ale stangii, autorul cartii risca sa i se puna in carca toate monstruozitatile comunismului, de la Canalul Dunare - Marea Neagra la cartela alimentara si de la realismul socialist la cultul personalitatii.

Si totusi, indiferent de optiunile ideologice ale tanarului filosof, nu trebuie sa uitam ca Protocoalele Lacan este o carte despre Lacan. Sau, in orice caz, una care porneste de la el. Si aceasta deoarece nu conteaza aici neaparat ceea ce face Lacan, cat ceea ce face Cistelecan din Lacan. In fond, Viata ca film porno e mai degraba un manifest decat un expozeu; e o carte scrisa de Alex. Cistelecan. Ce-i drept, din cele trei parti ale volumului, prima ramane doar in stadiul de aparare si ilustrare a lacanismului. Nu voi insista prea mult asupra ei, desi capitolele in care Alex. Cistelecan apara psihanaliza atat de vulgata sunt pe cat de coerente, pe atat de pasionante (minus partea finala a polemicii cu Sloterdijk, unde mitul kafkanian al sirenelor se potriveste in argumentatie ca nuca-n perete). La fel de convingatoare e - aici, dar si in restul cartii - prezentarea dificilelor concepte lacaniene, pe care Alex. Cistelecan reuseste sa le faca interesante fara a le vulgariza: "Definitie: un pescar de pe Volga pescuieste zana apelor. Beneficiaza, ca atare, de trei solicitari gratis. Prima: 'toata Volga sa fie numai vodca'. Zis si facut. A doua: 'toate marile si oceanele sa fie vodca'. Zis si facut. A treia dorinta: 'si mai da-mi cinzeci de vodca'. Obiectul 'a' este cei cinzeci de vodca ce lipsesc intotdeauna dorintei pentru a corespunde cu solicitarea, restul de dorinta care ramane nesatisfacuta si vesnic de nesaturat, dupa implinirea tuturor solicitarilor posib