In ciuda supararii fostilor proprietari, care se asteptau probabil sa primeasca bani de la bugetul statului, modalitatea de despagubire aleasa de actuala guvernare in pachetul de legi asupra proprietatii era singura care permitea operationalizarea mobilizarii resurselor si acordarii despagubirilor catre cei considerati indrituiti, respectiv cei carora, din motive pe care nu le discutam aici, nu

li se pot retroceda proprietatile in natura. De platit, plateste statul roman, dar, pentru a nu se greva bugetul, contributia va fi din participatiile pe care statul le detine inca in societati comerciale, precum si din creante externe.

Practic, se constituie un fond, numit Proprietatea, care va fi alimentat din respectivele participatii si care va emite, in baza acestora, titluri pe care le va distribui celor indreptatiti sa primeasca despagubiri.

Distribuirea se va face proportional cu cuantumul despagubirilor pe care le va stabili o comisie special infiintata in acest scop, pe baza actelor doveditoare ale proprietatilor nationalizate sau confiscate.

Abia in posesia acestor titluri de participatie la fondul in discutie, despagubitii isi vor putea, daca vor dori, transforma in bani reparatiile primite, prin vinderea pe piata a respectivelor titluri dupa ce Fondul Proprietatea va fi listat in bursa.

O alta modalitate practic nu prea exista: caci nu se putea gasi o procedura nesupusa contestarilor de distribuire catre despagubiti a actiunilor pe care statul le pune la bataie pentru reparatii. Ar fi aparut probleme de genul: "de ce acolo si nu acolo?" si "de ce lui si nu mie?". E drept, formula aleasa, desi singura operationala, nu este favorabila fostilor proprietari.

Ei se pot alege cu ceva (oricum nu cu mare lucru), dar tot atat de bine se pot alege cu mai nimic.

Despagubiri din partea bugetului