Multi turisti se asteapta ca, odata ajunsi in Damasc, sa gaseasca o tara cu clerici fundamentalisti la fiecare colt de strada, femei imbracate in "saci" negri din care li se vad doar ochii si "Politia Moralitatii" care confisca CD-uri
In schimb, vizitatorii descopera in anticul oras cafenele stilate, deschise pana la rasaritul soarelui, strazi intregi cu buticuri sic, parcuri verzi pline la aproape orice ora din zi sau din noapte si tinere siriene imbracate dupa ultima moda din revistele glossy.
Multa lume priveste Siria si Iranul ca pe Trinidad si Tobago. Adevarul este departe insa, iar dovada sta in cartierele moderne ale Damascului.
Intr-o dupa-amiaza obisnuita, parcurile din aceasta zona nu se deosebesc cu nimic de cele americane, de exemplu.
Mamele isi urmaresc copiii cum se dau in leaganele special amenajate, tatii isi invata fiii sa joace fotbal, adolescentii se plimba tinandu-se de mana.
Singura diferenta o fac soldatii care se plimba prin zona si care, de fiecare data, reduc la tacere orice discutie a celor din parc. Dar numai pentru cateva momente. Pentru ca, dupa ce "pericolul" trece, totul revine la normal.
Si totusi, unii vorbesc despre presedintele Assad ca despre Saddam Hussein. "Nu este deloc asa", sustin localnicii. "Iar tara o duce mult mai bine acum decat in perioada in care era conducator tatal sau. Acum zece ani, de exemplu, nu exista televiziune prin satelit. Acum suntem un stat modern. Si evoluam. Trebuie".
Damascul este un oras care, mai mult decat toate celelalte, marcheaza modernitatea in Orientul Mijlociu. Ingreunat de istorie, inveninat de neintelegerile cu Occidentul, este un oras care incearca sa gaseasca o cale de compromis onorabila intre trecutul mandru si un viitor incert. Poate ca se afla chiar intr-o criza de identitate, desi nu ar fi tocmai adevarul absolut. Pana la urma, cauta